Vladimir Naciu, Naciu & Asociații: aplicarea dreptului străin în instanțele române

În contractele internaționale, una dintre cele mai comune surprize pentru companii este aceasta: poți ajunge în fața unei instanțe din România, dar să îți fie analizat contractul după o lege străină. Sau invers: poți avea o clauză de lege română, dar să apară elemente de extraneitate care schimbă discuția despre competență, probă și executare. Pentru management, asta creează o senzație de „teren nesigur”: ce reguli se aplică, cum le demonstrezi, cine le explică și cum eviți ca dosarul să fie pierdut din start pe o tehnicalitate.

În practica Naciu & Asociații, aplicarea dreptului străin este tratată ca o problemă de control: identifici rapid ce lege guvernează raportul, fixezi proba, construiești cronologia și conduci litigiul astfel încât instanța să poată lucra pe un cadru clar. În această logică, Vladimir Naciu gestionează dosarul ca pe un mecanism practic, iar intervenția unui avocat Drept Comercial devine esențială pentru a transforma „legea străină” din obstacol în argument.

Cum ajunge dreptul străin să fie aplicat într-un dosar din România

Sunt două scenarii principale:

1) Părțile au ales în contract o lege străină

În contractele cu parteneri externi, alegerea legii aplicabile este frecventă. Companiile semnează, uneori fără să anticipeze efectul: aceeași clauză poate produce consecințe diferite în funcție de legea aleasă (dobânzi, penalități, notificări, remedii, interpretare).

2) Legea străină se aplică prin regulile de drept internațional privat

Chiar dacă nu ai ales explicit o lege, elementul de extraneitate poate activa reguli care duc la o lege străină: locul executării, sediul părților, natura obligației, particularități ale contractului. Practic, instanța trebuie să decidă: care este legea aplicabilă raportului?

Aici se decide prima bătălie reală: dacă nu fixezi corect legea aplicabilă, tot restul devine instabil.

De ce e greu: instanța judecă în România, dar „limbajul juridic” poate fi altul

Aplicarea dreptului străin în instanțele române este dificilă din câteva motive practice:

• diferențe de concepte: aceleași cuvinte pot avea semnificații juridice diferite (de exemplu, noțiuni legate de reziliere, punere în întârziere, limitarea răspunderii);
• diferențe de procedură probatorie: cum demonstrezi conținutul dreptului străin și interpretarea lui;
• diferențe de termene și remedii: ceea ce pare „standard” în dreptul român poate fi diferit sub o lege străină;
• risc de simplificare: dacă dosarul nu e construit clar, instanța poate rămâne cu un cadru incomplet sau contradictoriu.

De aceea, în astfel de dosare, disciplina și claritatea devin mai importante decât retorica.

Etapa 1: stabilizarea – înainte să discuți despre drept străin, securizezi riscul imediat

În litigii cu element de extraneitate, pentru un avocat Drept Comercial, primul pas strategic rămâne același: protejezi compania în timp real.

Stabilizarea înseamnă:

• evaluarea expunerii (principal + accesorii);
• identificarea riscurilor rapide (executare, garanții, clauze declanșatoare);
• fixarea documentelor-cheie (contract, anexe, corespondență, recepții, livrări);
• asigurarea unei cronologii curate, verificabile.

Fără stabilizare, discuția despre „ce lege se aplică” devine inutilă, pentru că proiectul poate fi deja afectat economic.

Etapa 2: legea aplicabilă – nu e un detaliu, e fundația dosarului

O greșeală frecventă este să sari direct la „argumente pe fond” fără să fixezi legea aplicabilă. În practică, trebuie clarificat:

• există o clauză de alegere a legii? este validă și aplicabilă disputei?
• există reguli care trimit la o altă lege (prin elementele raportului)?
• ce parte a raportului e guvernată de legea aleasă și ce poate rămâne sub alte reguli (în funcție de natura pretențiilor)?

Aici, poziția trebuie formulată clar și consecvent. Odată ce ai fundamentul, poți construi argumentele.

Etapa 3: dovedirea conținutului dreptului străin – locul unde multe dosare se vulnerabilizează

În practică, instanța nu poate „ghici” dreptul străin. El trebuie adus în dosar într-o formă inteligibilă și verificabilă. Asta înseamnă, de regulă:

• texte relevante (nu volume întregi), cu traduceri corecte;
• explicații coerente despre instituțiile juridice invocate;
• legătura directă între norma străină și clauza din contract;
• evitarea „colecției de citate” fără logică.

Într-un astfel de dosar, proba nu este doar despre fapte. Este și despre regulă: ce spune legea străină și cum se aplică situației concrete.

Etapa 4: contractul rescris în logica legii străine – unde apare diferența de strategie

O clauză contractuală poate arăta „normal”, dar sub o lege străină poate produce efecte neașteptate:

• modul de calcul al dobânzilor/penalităților;
• condiții de notificare și punere în întârziere;
• remedii pentru neexecutare (reziliere, suspendare, reducerea prețului);
• interpretarea obligațiilor și a recepției.

De aceea, analiza contractuală trebuie făcută cu o întrebare constantă: ce înseamnă această clauză în legea aplicabilă, nu în reflexul dreptului român.

Etapa 5: litigiu cu direcție – să obții o hotărâre care poate fi pusă în practică

În litigiile cu drept străin, „câștigul” nu este doar o soluție favorabilă. Este o soluție clară, motivată și executabilă.

Asta presupune:

• cereri formulate cu obiectiv practic;
• argumente articulate pe legea aplicabilă, nu pe analogii;
• cronologie și probatoriu care susțin teza fără contradicții;
• anticiparea executării (unde sunt activele, ce urmează după hotărâre).

În această etapă, prezența lui Vladimir Naciu ca practician care conduce dosarul pe strategie și probă, nu pe improvizație, devine un avantaj de control.

Cinci întrebări care arată dacă „dreptul străin” e clarificat sau doar invocat

Repere pentru companii în dispute transfrontaliere

1) Ce lege se aplică și pe ce temei?
Clauza contractuală sau regulile de conflict de legi trebuie fixate.

2) Ai adus în dosar conținutul relevant al legii străine, în formă inteligibilă?
Fără asta, argumentul rămâne abstract.

3) Poți explica în trei pași cum se aplică norma străină la faptele tale?
Instanța are nevoie de logică, nu de volum.

4) Contractul este interpretat în reflex românesc sau în logica legii aplicabile?
Aici se fac erorile cele mai scumpe.

5) Hotărârea pe care o urmărești va fi executabilă și utilă economic?
Procesul trebuie să producă efect, nu doar „dreptate teoretică”.

Dreptul străin aplicat în România cere disciplină: lege, probă, cronologie și direcție

Aplicarea dreptului străin în instanțele române nu este imposibilă, dar este tehnică. Se câștigă prin control: legea aplicabilă fixată corect, conținutul dovedit coerent, contractul interpretat în logica potrivită și un litigiu condus cu direcție către efect practic.

Pentru solicitări și programări: [email protected] | 0771291605. Dacă ai nevoie de sprijin din partea Vladimir Naciu și de un avocat Drept Comercial pentru litigii cu element de extraneitate sau aplicarea dreptului străin în România, Naciu & Asociații poate ajuta la construirea unei strategii clare, verificabile și orientate spre rezultat.